Psihoterapia prenatală gravitează în jurul conflictelor psihologice apărute în sarcină – descoperirea și acceptarea sarcinii cu modificările corporale progresive, cu pendularea între entuziasm și teamă, cu neplăcerile și uneori, durerea fizică, cu teama de avort spontan și diagnosticarea de malformații fetale, cu îndoielile privind de capacitatea de a fi un părinte suficient de bun, cu modul în care îți imaginezi copilul și relația pe care începi deja să o ai cu el, cu schimbările vieții profesionale și sociale de la orizont, cu necunoscutul și tensiunea incertitudinii care se intensifică odată cu apropierea nașterii.

 

Psihoterapia în sarcină înconjoară cu înțelegere, sens și compasiune fiecare experiență de sarcină, indiferent de natura ei (sarcini naturale/ FIV și pierderi perinatale – avort spontan/ indus, moarte in utero/ intrapartum/ neonatală etc.) cu tot ce aduce ea pentru fiecare dintre parteneri. Intervenția psihologică se adresează deopotrivă gravidelor și partenerilor și se desfășoară individual sau în cuplu.

 

Cele mai frecvente motive pentru a solicita intervenții de psihoterapie prenatală în cadrul Motherhood Center:

 

dificultatea de a te atașa emoțional de făt

frica de naștere

avort spontan/ sarcină cu istoric de avort spontan/ teama de avort spontan

sarcină nedorită/ luarea deciziei de avort indus

probleme de imagine corporală

teama de regres/ stagnare profesională

frica de a naște un copil cu malformații

schimbări în viața de cuplu

anxietate prenatală/ atacuri de panică

depresie prenatală

 

 

Planificată sau complet neașteptată, sarcina vă poate încânta pe amândoi – pe tine și partenerul tău, doar pe unul dintre voi sau pe niciunul. Încă de la început, fătul este schițat la nivel inconștient în psihismul matern și patern, investit cu iluziile și fanteziile voastre și încadrat în categoria figurilor interioare de atașament. Nimic mai mult nu răscolește amintirile și emoțiile copilăriei ca a fi pe cale să devii părinte.

 

Ca gravidă, pe tot parcursul sarcinii îți împarți permanent corpul cu copilul care crește înăuntrul tău, ceea ce îți perturbă starea, somnul, gândurile și te provoacă să îți schimbi rutina. O mulțime de mișcări interioare se desfășoară la nivel conștient și inconștient în psihicul tău. O să am un copil. Abia mă înțeleg și am grijă de mine, cum voi putea să înțeleg un bebeluș care nu vorbește? Cum voi putea avea grijă de o ființă atât de mică și cu atâtea nevoi? De unde să știu cum să alăptez, să spăl, să culc, să mă joc cu un bebeluș? Ce se va întâmpla cu serviciul meu? Unde vom locui?  Nu vreau să mă îngraș. Nu vreau să fiu o mamă ca mama mea ori ca fiica mea/ fiul meu să trăiască ce am trăit eu în copilărie.

Fragmente de amintiri din copilăria mică, imaginea mamei și aspecte legate de relația cu ea ies pe neașteptate la suprafață pe timp de zi sau noaptea în forma viselor.

Sarcina se desfășoară în corpul, mintea și inima ta. Emoții înghesuite la interior țâșnesc la exterior de habar nu ai care cum sunt și de unde vin.  Poți fi luată astfel, prin surprindere de trăiri și atitudini de fetiță, dar și de frici pe care le experimentezi poate pentru prima dată. Greu de crezut la prima vedere, dar scopul acestor mișcări este acela de a te ajuta să capeți încredere în a deveni o mamă suficient de bună și a îți întâmpina copilul cu iubire și maturitate.

 

Ca viitor tată poți experimenta o gamă largă de stări cunoscute sau necunoscute până în acest moment – lipsa controlului, gelozie față de partenera ta care trăiește o intimitate cu totul specială cu copilul, te poți simți lăsat pe dinafară sau dimpotrivă poți trăi un sentiment cu totul aparte de importanță și responsabilizare, pe care le poți găsi ca fiind confuzante și copleșitoare. În vremurile noastre asistăm la schimbări uimitoare pe plan psihosocial. Pentru întâia oară, tații sunt din ce în ce mai evident și constant implicați în relația cu copilul, intră cu deschidere în rolul patern încă din perioada prenatală.  Psihoterapia în această perioadă te poate ajuta să le înțelegi și să găsești modalități sănătoase de a le întâmpina și trăi, disponibilizând resursele necesare pentru a fi tatăl care îți dorești să fii pentru copilul tău.