Atentia e o abilitate din ce în ce mai rară și deci, din ce în ce mai greu de găsit la copiii din zilele noastre, ca și la adulți, de altfel.
Sunt înconjurați de mult prea devreme cu prea multe jucării, cu prea multe activități, cu prea mulți stimuli puternici. Nu de puține ori, un stimul puternic este chiar părintele care țipă sau vorbește tare, care își împrăștie dezordonat energia în spațiul în care se află, care trăiește dominant în și din emoții înalte ca intensitate, indiferent de natura lor. Ori poate televizorul e deschis necontenit undeva în fundal, iar tabletele și telefoanele sunt la discreția lor. Părinții, la rândul lor, găsesc deseori mult prea dificil să pătrundă în lumea copiilor și să rămână cu atenția acolo lângă ei. Atenția le este cu rapiditate deturnată de aspecte din afara sau dinăuntrul lor.
Din punct de vedere psihologic, problemele de atenție ale copiilor se constituie deopotrivă, ca efect al suprastimulării/ substimulării senozoriale, cât și ca modalitate de apărare, metodă, strategie pe care aparatul lor psihic o găsește pentru a face față provocărilor vieții de zi cu zi.
La grădiniță, dar și mai evident la școală, adulții din jur – cadrele didactice, părinții/ bunicii observă, semnalizează și reclamă dificultățile copiilor de a își păstra atenția așezată pe sarcină. De la a observa la a le cere, impune și pretinde să vină cu atenția către ei, către lecții, teme, mediu și la a îi certa când nu o (pot) face, lucrurile se precipiă foarte repede.
În realitate, rareori copiii înțeleg ce li se cere, de fapt, când li se cere să fie atenți. Nu știu cum se simte starea de atenție – reflexul condiționat de orientare, selecția și focusarea energiei psihice (conșiinței) pe un anumit stimul. De aceea, nu e de mirare că atunci când li se spune să fie atenți, înțeleg cu totul altceva. Înțeleg să fie cuminți, să fie respectuoși, să stea liniștiți, să tacă, să nu facă zgomot.
De unde, cum și când învață copiii atenția? Sunt părinții singurii oameni care îi pot introduce pe copii în experiența atenției? Și dacă ei nu au resursele necesare, cum pot copiii să experimenteze starea de atenție, să înțeleagă cu toată ființa lor ce e atenția și să își formeze și tonifieze această abilitate atât de necesară în viața de zi cu zi?
Prin programul de dezvoltare a atenției copiilor ”De la scurtcircuitare la concentrare”, venim în sprijinul copiilor și implicit, al părinților și cadrelor diactice, pentru a îi pune în contact cu această capacitate psihică cu impact diferențiator major la școală, în viață.
GRUP DE LUCRU PENTRU COPII (6-10 ANI): DE LA SCURTCIRCUITARE LA CONCENTRAREA ATENȚIEI
Prin tehnici experiențiale – jocuri, activități, puneri în rol special configurate pentru a intra în contact cu atenția și a o consolida, echipa de psihoterapeuți a centrului Motherhood Center va surprinde și evalua particularitățile psihoindividuale privind atenția fiecăruia dintre ei. Apoi, îi vor ajuta să conștientizeze specificul stării de atenție. Ulterior, vor face antrena capacitatea lor de a trece de la distragere (scurtcircuitare) la concentrare și vor face practica stabilizării atenției.
Obiectivele atelierului: înțelegerea stării de atenție/ ce înseamnă atenția?, creșterea capacității de a detecta ce se întâmplă cu atenția lor când le este distrasă, antrenarea concentrării și stabilității atenției, activarea capacității de a opera cu diferite tipuri de atenție.
Echipa de psihoterapeuți: dr. psih. Camelia Chețu, psihoterapeut & consilier școlar (școală privată internațională) Teodora Ghinea, psihoterapeut & consilier școlar (școală de stat) Ruxandra Ivașcu.
Grup: maximum 10 copii cu vârste cuprinse între 6-10 ani.
Structura atelierului: Programul este compus din 5 întâlniri: 11 Mai, 12, Mai, 18 Mai, 19 Mai, 25 Mai 2024 și se va defășura între orele 10.30 – și 12.00.
Cost: 500 lei/ pentru toate 5 ședințele. Plata ședințelor se va face 50% la înscriere și 50% până la 11 Mai 2024.
Înscrieri: office@motherhood.ro, tel. 0721.608096