După îndelungi încercări de a rămâne însărcinată pe cale naturală și apoi prin tehnici de reproducere umană asistată, anxietatea în sarcina obținută prin FIV devine adesea o prezență constantă. Ai parcurs pas cu pas, singură sau împreună cu partenerul tău și/ ori cu cei apropiați ție, propriul tău drum. Investigații, intervenții și tratamente medicale de stimulare ovariană, inseminare intaruterină, fertilizare in vitro, embriotransferuri nereușite și reușite. Zile agitate și nopți care păreau că nu se mai termină. În cele din urmă, ai trăit cea dintâi mare victorie, aceea de a fi rămas însărcinată. După mult timp, entuziasmul și bucuria și-au făcut simțită prezența. Și asta pentru scurt timp, întrucât neliniștea acompaniată de gândul la calea lungă și anevoioasă până la momentul ținerii bebelușului în brațe s-a instalat în drepturi în interiorul tău. Un șir de scurte și intermitente momente de bucurie și nerăbdare au apărut pe un fundal de anxietate în sarcină.
Anxietatea în sarcina obținută prin FIV: de ce nu dispare odată cu obținerea rezultatului pozitiv de sarcină
Dacă ceilalți din jurul tău se așteaptă ca odată ce ai rămas gravidă să te relaxezi și să fii toată o bucurie având în vedere procesul provocator pe care l-ai parcurs pentru a ajunge aici, în contrapartidă, tu trăiești în continuare o stare intensă de teamă: teama de a pierde sarcina, teama de a nu naște prematur, teama de malformații fetale, teama de a nu îți îndeplini dorința de a avea un copil, copilul tău. Sunt temeri pe care într-o anumită concentrație, le trăiesc toate femeile însărcinate. Și totuși, pe cât sunt de comune, pe atât de personale și unice sunt. Gândul că aceasta este poate unica ta șansă de a deveni mama copilului tău nu îți dă pace și te face să trăiești emoțional constant la intensitate ridicată.
Frica de pierdere și starea permanentă de alertă
Poate, mai mult decât o preocupare a minții pentru starea de bine a fătului, preocupare însoțită de acte și atitudini responsabile și concordante cu realitatea obiectivă, trăiești într-o continuă stare de alertă, care declanșează tot felul de acțiuni urgente. Este o stare ce te domină și te face să i te supui. Te trage valvârtej în mijlocul unor gânduri catastrofice și senzații puternice. Panica pierderii pune stăpânire pe tine și rămâi prinsă într-o stare de frică, încordare și așteptare. Aștepți să treacă timpul rămas până la următorul control medical, trăiești de la o întâlnire la alta cu medicii, până când te vei vedea cu copilașul în brațe. Mai tot timpul consumi îngrijorări, iar ele te consumă pe tine.
Dorința de a avea un copil, de a fi mamă a pus în mișcare în tine un întreg proces. Pentru desfășurarea lui ai angajat toate resursele pe care le aveai la dispoziție: corp, timp, bani, psihic, relații. Ai acceptat să îți supui corpul nu doar consultațiilor și investigațiilor necesare, ci și unor intervenții medicale (histeroscopii, puncții etc.) și tratamente medicale susținute, neplăcute sub forma injecțiilor zilnice în abdomen, după un orar precis. Ați alocat o sumă considerabilă din bugetul personal necesară efectuării tuturor acestora sau v-ați împrumutat în familie ori la prieteni, iar lumea interioară a fost întoarsă cu susul în jos, fiind dominată de gânduri, planuri, emoții diverse, dinamice, adesea, contradictorii.
În sarcina obținută prin FIV atenția rămâne blocată în corp
Pentru gravidele cu sarcină obținută prin FIV, aceasta este o prelungire a întregului proces medical prin care au rămas însărcinate. Vestea de a fi răma însărcinată este doar un scurt moment de respiro, înainte de a se reporni tiribomba îngrijorărilor. Atenția se ascute și este direcționată în cea mai mare parte a timpului exclusiv pe corp, asemeni unei camere video care funcționează neîncetat, ziua și noaptea. Prezența oricărei schimbări (vărsături, înțepături, mâncărimi la nivelul pielii, la fel ca și absența ei turează mintea în griji înțepătoare.
De ce apare dificultate în atașamentul materno-fetal în sarcina obținută prin FIV
Desfășurând interviuri semistructurate și ședințe de psihoterapie de grup cu gravide cu sarcină obținută prin FIV, a fost lesne de surprins nevoia lor de a vorbi indelungat, aprins, detaliat și repetat, chiar într-o manieră obsesivă despre cum au decurs controalele medicale, despre ecografii, măsuratori, rezultate ale analizelor medicale, disconforturi fizice, complicații reale cu care se confuntă, dar mai ales cele inexistente, posibile. Fătul este rareori și puțin prezent nu doar în discursul lor narativ, ci și în mintea lor. El rămâne însă, păstrat în mintea psihoterapeutului, care nu uită că acolo înăuntrul lor, fătul se dezvoltă nu doar fizic, ci și psihologic, în strânsă legătură cu viața interioară a mamei sale, dar ca ființă separată de aceasta. De la o ședință la alta, de la o întâlnire cu psihoterapeutul la alta, mai mult decât doar prin prisma trecerii timpului, gravidele devin mai conștiente de făt nu doar ca un corp biologic în pântecele lor, ci și de faptul că acesta la rândul lui, este o ființă separată cu stări interne emergente, care inițiază, recepționează și reacționează la vocea părinților săi, atingerea abdomenului, muzică, ceartă, mentalizându-l, dezvoltând curiozitate pentru ființa lui.
Mentalizarea fătului și relația maternofetală înainte de naștere
O sarcină trăită preponderent somatic, cu retragerea reprezentării mentale a copilului este o sarcină cu dificultăți în accesarea dimensiunii relaționale cu fătul, care înseamnă atașament, dar și vulnerabilitate și curaj. Într-o sarcină trăită dominant somatic contează doar ce e măsurabil, vizibil, verificabil, în timp ce realitatea psihică a fătului e negată. Acesta este ”ceva” ce trebuie dus la termen, nu o ființă cu o viață psihică cu care se poate dezvolta o relație, ceea ce ulterior poate fi asociat cu dificultăți inițiale de reglaj afectiv în relația mamă-copil. Vestea cea bună este că intervenția timpurie constituie o modalitate eficientă în dezvoltarea unui atașament materno-fetal și apoi, materno-infantil cât mai sigur.
Anxietatea în sarcină, mai ales în sarcina obținută prin FIV, nu reprezintă nicidecum un eșec al mamei, ci un ecou emoțional la un parcurs provocator marcat de pierdere, lipsa controlului, incertitudine. La fel ca și demersurile medicale de FIV, sarcina este o perioadă în care se întâmplă lucruri rapide în viața psihică, cu riscul de a pierde eșența, de a nu realiza ceea ce se petrece înăuntrul lor. Atașamentul gravidei față de făt nu lipsește, ci este amânat, din motive de autoprotecție, până după naștere, iar cu sprijin psihoterapeutic adecvat, acesta poate fi susținut de-a lungul întregii perioade prenatale și nu numai.