Insomnia prenatală poate apărea în oricare dintre cele trei trimestre ale sarcinii, dar indiferent de momentul în care aceasta se instalează, aceasta produce o serie întreagă de neplăceri și dificultăți gravidelor. În funcție de cât de îndelungată este perioada pe care se manifestă insomnia prenatală, precum și de solicitările cotidiene din viața femeilor însărcinate care pot permite sau nu intervale de odihnă pe parcursul zilei și nu numai, consecințele insomniei pot fi unele dintre cele mai serioase, afectând sănătatea lor emoțională și relațiile cu cei din jur.

Cauzele care pot stârni, întreține și amplifica insomnia prenatală se înscriu într-un registru vast și în vederea identificării lor pentru fiecare situație în parte este necesar un proces amănunțit de diagnoză psihofiziologică. Creșterea nivelului de progesteron, senzațiile de greață și vărsături, durerile de spate, deplasările frecvente la baie pe timpul nopții, refluxul gastro-esofagian, respirația greoaie și dificilă, poziția corpului în somn, mișcările fetale, anxietatea, depresia – toate pot afecta calitatea și cantitatea somnului în sarcină.

În găsirea modalităților și soluțiilor eficiente pentru îmbunătățirea somnului este absolut necesară identificarea cauzalității specifice fiecărui caz în parte. Nu de puține ori auzim despre gravide care, din cauza refluxului gastroesofagian, dorm nopți întregi în poziția șezut, pe scaun și cu capul sprijinit pe masa de la bucătărie, în fotoliul din sufragerie sau în patul conjugal.

Când ne gândim însă, la cauzalitatea de natură psihologică a insomniei, o perspectivă de mare ajutor este aceea de a nu te identifica cu insomnia, ci a o vedea doar ca pe o latură, o parte din tine. E o parte acolo înăuntrul tău care refuză și/ sau nu poate adormi/ dormi, care în mod sigur deservește un obiectiv important. O parte din tine stă de veghe și fără îndoială ceva important o face să rămână atât de încăpățânată și imperturbabilă de veghe.

Hai să facem împreună acest experiment al minții, prin intermediul acestui mijloc nemaipomenit de util, de creativ și de specific nouă, oamenilor, imaginația. Imaginează-ți insomnia ca pe o santinelă. Activitatea unei santinele este fundamentală pentru asigurarea pazei și bunei funcționări a unor operațiuni importante și decisive (ca sarcina, de ex.), nu-i așa? O santinelă e o santinelă, nu o idee de paznic cum găsim de atâtea ori în figurile lipsite de forță, de vitalitate, de vigilență la intrările magazinelor alimentare sau de haine. O santinelă își ia misiunea în serios, respectă cu exigență procedurile pe care le are de îndeplinit, nu își abandoneaza postul, iar treaba ei este de a urmări și observa daca apare ceva suspect și implicit, de a da alarma. O santinelă nu doarme. O santinelă își păstrează ochii larg deschiși, are privirea pătrunzătoare cu care sfredelește întunericul nopții.

Și acum să ne întrebăm și să căutăm cu simțul curiozității intransigente: De ce să fie nevoie de o santinelă de-a lungul sarcinii în cazul tău? Care este misiunea sa? De când a apărut în post? Ce evenimente au avut loc înainte? Ce ar putea să se întâmple rău sau suspect în sarcină și care ar fi riscurile dacă aceste aspecte nu ar fi observate și semnalizate în timp util?

În cazul în care te-ai confruntat cu pierderi de sarcină, înainte de sarcina curentă, prezența unei santinele atente, circumspecte și istețe, care să sesizeze în timp real și necesar chiar și cea mai mică amenințare cu privire la dezvoltarea intrauterină a fătului, care să te facă să acționezi prompt astfel încât să nu pierzi și această sarcină, este vitală. În cazul în care nu ai antecedente de pierderi prenatale, dar a fost atât de greu să rămâi însărcinată, a fost nevoie de cicluri repetate de FIV, de speranță arzătoare și răbdare îndelungată, o santinelă în post este extrem de necesară.

Alteori, insomnia poate lua chipul unei mahalagioaice, pe care fix la ceas de seară o mănâncă aprig limba și te provoacă strident: Și, ce, tu – asta care până acum n-a avut nici în clin, nici în mânecă cu copiii, o să ai tu habar cum o să crești un copil?

Și nu de puține ori, ciulind urechea interioară și căutând să o portretizăm, descoperim cu stupoare, în interiorul insomniei un copilaș speriat care se vaietă arzător când află că în curând trebuie să aibă grijă de un bebeluș, care nu e gata să renunțe la distracțiile din viața lui pentru a crește un copil.

Câteodată putem descoperi în insomnie o tipă pragmatică, orientată pe soluție, care vine lângă patul tău, fără să te întrebe dacă este sau nu un moment potrivit, cu o agendă în mână, în care are bine organizate o mulțime de întrebări mai mult sau mai puțin specifice: 1. Ce o să faci cu serviciul/ afacerea?, 2. Când o să îi anunți pe ceilalți despre sarcină?, 3. Ce crezi că vor spune?, 4. Dacă nu le va conveni?, 5. Cum o să le dai vestea sarcinii?, 6. Cum o să te descurci și cu afacerea și cu copilul?, 6. Cum o să amenajezi spațiul copilului?, 7. De ce mai ai nevoie? Etc.

Insomnia poate îmbrăca multe forme, poate conține mesaje variate, poate îndeplini funcții diverse care nu sunt ușor de descifrat.

Recapitulând, în gestionarea insomniei prenatale asociate cu anxietatea:

1.Nu te identifica cu insomnia

2.Observ-o, ține-te după ea, ascult-o, fă-i portretul.

3.În funcție de (2), soluția o să îți fie mai clară, indiferent că este vorba despre liniștire și relaxare (tehnici de respirație, meditație, muzică, aerisirea încăperii, utilizarea de uleiuri esențiale, a îi vorbi cu blândețe copilului speriat, cu fermitate mahalagioacei, impunându-i limite clare tipei pragmatice, a îi mulțumi santinelei pentru serviciile prestate, dar are și ea la rândul ei un șef de post căruia trebuie să îi asculte ordinele). Știu că sună și pare a fi ceva simplu, dar în realitate e nevoie de ascuțirea tuturor simțurilor, a intuiției și efortul răbdării.

Ai grijă de insomnia prenatală, nu îi ignora, nega și nici minimiza consecințele pentru tine și copilul tău.