Pentru copilul care încă nu este înțărcat, să înceapă și să reușească să (a)doarmă singur în patul său nu este deloc ușor. Și pentru a clarifica încă de la început, în acest material nu e vorba despre bebelușul mic, ci despre care se apropie sau a trecut de vârsta de 2 ani.

Iată cele mai importante repere care te pot ancora realist în înțelegerea și parcurgerea acestui proces:

Odată ce copilul ajunge la etapa diversificării alimentației, este clar că alăptarea nu mai este doar despre a mânca (cum nu a fost de altfel, nici până acum), ci este din ce în ce mai mai limpede și mai mult despre reglaj emoțional: alinare, protecție, relaxare, conectare. Indiferent că e zi sau noapte. Este de departe cel mai rapid și eficace mod de a răspunde acestor nevoi emoționale. Teama, tristețea, frustrarea, spaima, neputința, oboseala, durerea, încordarea, incertitudinea, confuzia, dorul – toate se domolesc numaidecât ce sânul e cuprins de gura copilului. Iuțeala cu care contactul fizic cu sânul înlătură aceste trăiri este absolut incredibilă. Și cum el le trăiește rând pe rând pe parcursul unui ciclu zi-noapte, această strategie reglatorie este replicată iar și iar și iar, fiind în același timp perfectată, întărită și tot mai necesară.

Sânul devine modul dominant și uneori, din păcate, unicul prin care mamele care își alăptează copiii și după 6 luni, îi consolează. Aici e problema. Sau mai bine-zis una din probleme. Cu cât sânul e mai dominant și exclusivist în alinarea emoțională și fiziologică a copilului, cu atât înțărcarea și încercarea de a îl culca separat în patul său sunt mai conflictuale și copleștitoare pentru toți din familie.

Astfel, înainte de a începe orice demers de înțărcare și/ sau culcat separat, stai un timp cu tine. Află cât de gata ești să închei o etapă și să începi una nouă. Ce te motivează să te angajezi în această etapă? De ce e importantă pentru tine? Dar pentru copilul tău? Cunoaște-te, observă-te, înțelege-te! Informează-te si documentează-te!

Apoi, dezvoltă-ți un repertoriu consistent de modalități, tehnici, resurse verbale și nonverbale pentru decodificarea, înțelegerea, conținerea emoțiilor copilului, toate – atenție!, specifice etapei de vârstă la care acesta se află.

Ulterior, pune-le în practică și adaptează-le copilului tău, lăsând sânul ca strategie de consolare ca ultima optiune.

Numai și numai după ce nimic din ceea ce faci din iubire, compasiune, claritate și maturitate – luat în brațe, atingere și mângâiere, legănat, șâșâit, jocuri, povești, dramatizare, explicații – tot ce de altfel, toate mamele care nu alăptează (din diferite rațiuni) încearcă și fac pentru a fi alături de copiii lor, pusul lor la sân pentru reglaj emoțional este recomandat. Sânul e un instrument doar pentru primele luni, primii ani de viață, dar nu e o soluție pe viață. În plus, asocierea dintre trăirea distresului emoțional și mâncare nu este deloc una sănătoasă pe termen lung.

Înainte de a îți înțărca copilul și/ sau a îl culca separat în camera/ patul lui, antrenează-te și perfectează-te în rolul de co-reglator emoțional pentru copilul tău!