Chiar dacă copilul este foarte mic, are doar câteva zile sau săptămâni de viață, nu înseamnă că nu trăiește o serie de stări emoționale. Ba dimpotrivă, având în vedere arhitectura creierului copilului mic, în care etajele lui inferioare -creierul reptilian și emoțional, sunt bine dezvoltate, copilul recepționează și răspunde de la nivelul lor cu privire la tot ce se întâmplă în jurul și interiorul lui. Trecem cu toții, în vremea pandemiei,  printr-o perioadă cu  totul și cu totul specială, nouă și provocatoare. Indiferent de vârstă. Contactul cu lumea de afară e, dacă nu limitat, atent gestionat. Cum învață viitorii/ proaspeții tătici să fie în contact cu emoțiile bebelușilor lor și cum să contribuie la reglarea lor în cadrul celui mai nou curs by Motherhood, respectiv curs online de puericultură?

Știm că ați auzit de contactul piele pe piele promovat pe masa de nașteri, în maternitate. În maternitățile din alte țări. În puținele maternități din România, private desigur, acest contact piele-pe-piele este mult redus și controlat de personalul medical. În forma lui originală, contactul piele-pe-piele constă în așezarea nou-născutului pe abdomenul mamei imediat ce a fost expulzat, încă atașat cu cordonul ombilical, și lăsarea lui  acolo, minute bune, acoperit cu un scutec de bumbac sau o păturică. În instituțiile medicale din România acolo unde se întâmplă, arată cu totul altfel: fie este așezat cu întârziere, fie este lăsat prea puțin timp, fie nou-născutul e deja înfășat etc.

Ideea, aici, nu e de a crea frustrare legată de cum se întâmplă lucrurile în cele mai multe maternități din lume și de cum nu se întâmplă la noi. Nicidecum! Ideea e de a vedea ceea ce puțini văd. De a face uz de profunzimea, intensitatea și valoarea acestei experiențe în mod REPETAT, imediat după naștere, în maternitate și mai ales acasă. Puțini pot să treacă și să vadă dincolo de singularitatea experienței contactului piele-pe-piele.  În realitate, caracterul repetat al experienței timpurii piele-pe-piele permite consolidarea rețelelor neurologice asociate acestui tip de contact și dezvoltarea actelor care se subscriu comportamentului de atașament postnatal.  Atașamentul nu e un concept teoretic gol. E o etichetă lipită unui set de acțiuni repetitive care se developează longitudinal între părinte și copil.

De obicei, tendința de a vizualiza contactul piele-pe-piele părinte-copil în forma imaginii în care nou-născutul dezbrăcat e așezat pe pieptul gol al mamei aflate încă pe masa de nașteri. Din punctul nostru de vedere, frumusețea și bogăția acestui tip de experiență vine nu doar prin caracterul repetat, ci și prin schimbarea figurii parentale. Astfel, atunci când vorbim de contact piele-pe-piele îl vedem pe tată la bustul gol, în brațe cu bebelușul lui dezbrăcat, acoperit de o păturică de bumbac. Ce face bebelușul aici pe pieptul tatălui? Îl miroase, linge, își freacă nasul dintr-o parte în alta de pieptul lui, își mișcă picioarele și mâinile pe pielea lui, îi aude și simte ritmul cardiac: se atașează, se liniștește, se simte în siguranță. Iar în vremea pandemiei, tații de bebeluși pot face uz din plin de acest tip de întânire cu bebelușii lor pentru a îi ajuta să traverseze această perioadă.

Tații chiar pot face multe în această perioadă pentru copiii lor. Indiferent de vârsta lor.

Costel, alias Constantin Bojog, binecunoscutul actor de stand-up comedy (pe care vă invităm să îl urmăriți dacă nu o faceți deja), tatăl a trei copii, de vârste diferite, ne-a povestit ce face cu ei în această perioadă.

curs online de puericultură

“În perioada asta suntem la țară. Muncă în curte, plantăm, udăm, săpăm. Nu sună distractiv, dar este. Doar că nu asta este activitatea care ne place cel mai mult. Să facem muzică și să cântăm este pe primul loc. E un hobby de-al meu, să fac muzică pe calculator. Ușor, ușor și copiii s-au apropiat de treaba asta și acum facem împreună. Paul face beat-ul, Petru linia melodică la un sintetizator, iar Pia la voce. O să ziceți că e mai multă gălăgie și așa e. Dar peste 15 ani ne facem formație. The Bojogers.”

Tații au un rol extrem de important în sănătatea emoțională a copiilor lor!