Dacă ești gravidă în plină perioadă pandemică, probabil că o serie de întrebări se nasc în mintea ta:

  • Cum va fi cu un nou-născut acasă, cu toate aceste restricții?
  • Cum vor putea membrii familiei extinse să fie alături de voi?
  • Vor putea bunicii să își țină în brațe nepoții nou-născuți?
  • Dacă voi ca și părinți vă veți infecta cu coronavirus, ce se va întâmpla cu bebelușul vostru?

Considerate un grup vulnerabil, gravidele nu sunt afectate numai de virus și frica de a se infecta, dar și de contextul pe care pandemia îl creează. În acest caz, de exemplu, dacă ești gravidă maternitatea la care te gândești să naști și planul de naștere se pot modifica. Incertitudinea economică își poate face apariția. Izolarea de prieteni și familie pot fi resimțite cu dificultate și cu un sentiment accentuat de însingurare. Fluxul constant de știri alarmante, partenerul care poate lucra de acasă într-un ritm strâns și care nu se poate implica constant și consistent în îngrijirea nou-născutului, precum și existența unui alt copil în familie sunt variabile care pot împovăra viața ta.

De fapt, pot exista atât de multe variabile în acest moment în viața fiecăruia dintre noi că oricât de mult ne-am strădui, nu le-am putea cuprinde.

Ceea ce știm e că:

  • studiile despre cum pandemia afectează sănătatea mintală a femeilor în perioada sarcinii sunt încă într-un stadiu incipient;
  • pandemia (SARS-CoV-2) este un factor de stres unic, cu posibile consecințe pentru sarcină și făt, care se pot extinde dincolo de perioada de graviditate;
  • în urma unui sondaj global făcut de International Registry of Coronavirus Exposure in Pregnancy (IRCEP) peste 70% dintre femeile participante indicau depresie sau anxietate semnificativă din punct de vedere clinic și peste 40% indicau o posibilă tulburarea de stres post-traumatic;
  • studiul canadian efectuat pe 1987 de femei în aprilie 2020 indică un nivel mai ridicat de stres în rândul gravidelor față de perioada pre-pandemică. 37% dintre respondente au raportat simptome de depresie clinică, 57% au raportat simptome de anxietate clinică, iar 68% au raportat un nivel crescut de anxietate legat specific de sarcină. Același studiu menționează că cei mai importanți factori de protecție sunt suportul social (în condiții de distanțare fizică) și somnul.

Și totuși: este posibil suportul social în condiții de distanțare fizică? E adevărat că îmbrățișarea, mângâierea pe cap sau spate, ca și atingerea pe braț de către un celălalt – toate sunt primele manifestări ale compasiunii pe care o simțim unii față de ceilalți în anumite momente și că fără apropiere fizică ele nu pot exista. Și doare pentru că lipsesc.

Complementare și esențiale acestor expresii de manifestare a suportului socioemoțional sunt:

  • să comunici despre tine și nevoile tale cu “ai tăi”: partener, prieteni, părinți la telefon, pe video, în scris. Oricum.
  • să te lași văzută de ceilalți așa cum ești;
  • să puneți la cale diverse experiențe pe care să le trăiți împreună cu ceilalți: ex.: a face împreună cumpărături online pentru nou-născut, a vă organiza în avans cu privire la îngrijirea nou-născutului: ce pot face unii, ce pot face alții, cum îți/ vă pot da fiecare o mână de ajutor etc.

Este cunoscut faptul că în timpul somnului, creierul procesează, integrează  și arhivează experiențele trăite peste zi, indiferent de natura lor. Conținutul experiențial și informațional recent se alătură celui existent deja în stocul memoriei de lungă durată. Renumitul cercetător în materie de somn Matthew Walker (Why we sleep) arată prin studiile sale de laborator că în timpul somnului se calibrează ș recalibrează circuitele neurologice, mai ales cele specifice emoțiilor. În somn, neurochimicalele responsabile de stres sunt sunt stopate. Faza REM a somnului e singurul moment din cele 24h ale zilei când creierul e complet lipsit de molecula declanșatoare de anxietate. De-a lungul somnului, în trecerea de la fazele REM la cele NREM și invers, creierul updatează și remodelează  continuu circuitele neurologice.

Prin urmare, suportul social și somnul sunt doi factori esențiali  de protecție în sarcină de-a lungul oricărei perioade provocatoare, intense și complexe.