pentru început, împreună la curs de puericultură. La prima vedere am putea face o legătură strânsă între sex – concepție – curs de puericultură! 2 parteneri fac sex (nu cunoaștem detalii – cum, unde, de câte ori etc.). Ea rămâne gravidă. Fătul se dezvoltă de la un trimestru de sarcină la altul, proces care îi apropie din ce în ce mai mult pe viitorii părinți de a avea grijă de bebelușul lor.

     Mai apoi, acestă etapă le ridică la fileu o grămadă de întrebări: Cum funcționează un nou-născut? De unde știu de unde și cum îl apuc? Ce fac atunci când bebelușul plânge? Cum știu de ce anume are nevoie? Cum o să trec prin alăptare? Cum îl îngrijesc din cap până în picioare? Pentru a găsi răspunsuri la întrebări, cuplurile de viitori părinți pornesc la drum. Unii caută și găsesc răspunsurile în cărți, unii pe internet (forumuri, bloguri, articole de specialitate, documentare), unii uitându-se la părinții de bebeluși din jurul lor, alții participând la un curs de puericultură.

curs de puericultură
Însă nu despre asta este vorba în acest material, despre cum ajung femeile însărcinate și partenerii lor la un curs de puericultură. Nu, nu, deloc. Scopul acestui material este acela de a evidenția faptul că a îngriji un bebeluș constă într-un set de acțiuni practice – a atinge, spăla, șterge, curăța … întregul său corp, acțiuni îmbrăcate în cuvinte și însoțite de o grămadă de percepții, gânduri, imagini, întrebări, ipoteze, explicații, amintiri, nevoi și emoții personale.

    Nu știm cum se face (ba știm, de fapt, cu toții), dar de fiecare dată când ținem curs de puericultură (am mai scris și aici), cea mai explozivă și încinsă parte este toaletarea organelor genitale ale bebelușului. Este, dacă stăm să ne gândim, legată de tema sexualității. Deși, se întâmplă undeva la finalul cursului de puericultură, atmosfera se încinge deodată, participanții se foiesc stânjeniți în fotolii și în aer poți simți cum se descătușează forțe ascunse. Schimbarea asta este declanșată întotdeauna de aceeași chestie. Nu de una medicală, practică, corporală, de puericultură – cum să spele sau să șteargă organele genitale ale bebelușului. Ci întotdeauna de una explicită. De verbalizare!

    Ori de câte ori ajungem să povestim cu viitorii părinți despre cum le vorbim copiilor despre organele lor genitale, parcă dăm foc la ceva.

curs de puericultură

E chiar așa de grav când, ca părinți, punem în cuvinte copilului încă de la început ceea ce îi  facem sau ceea ce se întâmplă imediat în jurul lui? E chiar așa de grav când îl punem la somn și îi spunem:          Hai, puiule, să dormi! Când îl punem la sân și îi spunem: Hai să mânănci! Când îi facem baie: Hai să îți fac baie!

Și până la urmă care e legătura dintre curs de puericultură și sexualitate?

Este chiar așa de grav să îi vorbim despre părțile corpului denumindu-le ca atare? Ihm?!

Când îi vorbim despre ochi, folosim cuvântul ochi, nu pietricele, bomboane, nu altceva, nu?!
Când îi  vorbim despre frunte, e frunte! Nu e câmpie, nu pat, nu tablă, nu altceva, nu?!
Când îi vorbim despre gură, e gură! Nu floare, nu fluture, nu altceva, nu?!
Când îi vorbim despre nas, e nas! Nu crenguță, nu bârnă, nu altceva, nu?!
Când îi vorbim despre mâini, sunt mâini! Nu frunze, nu ramuri, nu altceva, nu?!
Când vorbim despre penis, e penis! Nu cocoș, nu cuc, nu puță, nu ciucurel, nu altceva, nu?!
Când îi vorbim despre vulvă, e vulvă! Nu păsărică, nu fofează, nu puță (din nou, da!), nu altceva?!
Când îi vorbim despre picioare, sunt picioare! Nu crăcane, nu …, nu…, nu altceva, nu?!

În sală, rumoarea crește! … și crește!

  • Stați puțin, ce-ați zis! Am auzit bine?
  • Dar eu nu am folosit niciodată aceste cuvinte! Nu cred că eu cu gura mea am spus vreodată cuvântul acesta care începe cu v…!
  • Dar ce o să zică ceilalți? – întreabă viitorii părinți.

 Le răspundem cu alte întrebări:

  • Vă doriți ca fiii și fiicele voastre să se simtă bine în corpul lor?
  • Vă doriți să vină înspre voi și să vă povestească firesc, cu naturalețe despre corpul lor, inclusiv despre ce simt în zona genitală, ori de câte ori simt ceva nou/ diferit acolo?
  • Vă doriți să își ia, cu timpul, în stăpânire, cu asumare sănătoasă, propriul lor corp?

Ei bine! Dacă în culisele voastre intime, ați răspuns Da! la cel puțin 2 din cele 3 întrebări, știți exact ce aveți de făcut!

În concluzie la curs de puericultură…

     În concluzie, cu cât îți este mai greu să le spui organelor genitale pe nume, cu atât trebuie să începi mai repede. La început, pentru cine nu are exercițiu, aceste denumiri vor ieși greu din gură și încărcate cu emoții apăsătoare. Cu timpul dublat musai de exercițiul regulat al verbalizării, vor ieși din ce în ce mai firesc, din ce în ce mai lejer, din ce în ce mai spontan și asumat.

Exersează!