Când se termină un an școlar, fix înainte de vacanța de vară, pentru fiecare copil în parte stări emoționale se amestecă în doze diferite. Bucuria (de a scăpa de rutina programului de grădiniță/ școală, de teme, de trezit dimineața devreme, de stat în același format social – colegi/ cadre didactice) se amestecă cu tristețea (de a avea în față o perioadă așa mare de timp în care nu se vede cu colegii cu care are deja relații strânse de prietenie, cu educatoarea/ învățătoarea), cu regretul și uneori, furia (de a încheia un ciclu școlar), cu teama (vis-a-vis de trecerea de la grădiniță la școală, din clasa a IV-a în a V-a/ dintr-a VIII-a în a IX-a ori vis-a-vis de examenele importante care marchează următorul an școlar – examene de capacitate/ BAC/ admitere la universitate). Pentru fiecare copil, aceste stări se combină în concentrații diferite. La unul, bucuria poate atinge culmi înalte, în timp ce tristețea, furia și teama sunt mult domolite. La altul, furia și teama se pot înălța cu avânt, în timp ce bucuria poate fi foarte ștearsă, în timp ce la altul regretul și teama se mixează atât de intens cu furia că se conturează într-o stare emoțională total bulversantă și greu de înțeles atât de copilul în cauză, cât și de părinții săi.

Pe măsură ce vacanța de vară se apropie, tot mai mulți părinți îmi mărturisesc că nu știu ceea ce se întâmplă cu copiii lor. Tot ceea ce știu este ceea ce văd, aud și simt în relație copiii lor. Brusc, certurile, țipetele, nervozitatea, stresul din interiorul familiei sunt resuscitate rând pe rând și din plin amplificate fără o legătură evidentă cu ceva anume.

În loc ca, în grădiniță și școala primară focusul să fie exclusiv direcționat pe serbări, petreceri, evenimente care celebrează doar bucuria, ignorând mai mult sau mai puțin conștient dificultatea desprinderii și separării copiilor de colegi și prieteni, cadre didactice, experiențe și rutină, este nevoie de mai multă intuiție, curaj și aplecare și asupra celorlalte emoții.

vacanta

Fiecare final de an școlar poate fi un prilej extraordinar pentru ca (pre)școlarii să deprindă sănătos lecția separării/ ieșirii din relație. Este una dintre cele mai importante lecții pe care copiii le pot învăța în grădiniță/ școală. Separarea este una din problematicile fundamentale ale ființei umane. Este una dintre temele care agață cele mai întortocheate complicații simbiotice în care se înrădăcinează comportamentele de opoziție, anxietatea și depresia copiilor și adulților. Este una dintre cele mai frecvente cazuistici pentru care copiii și adulții ajung în psihoterapie.

Mai mult decât serbări, la final de an școlar copiii au nevoie să reia retrospectiv împreună cu educatoarea sau învățătoarea filmul evenimentelor trăite în grupă/ clasă. Folosind cât mai multe imagini și detalii concrete, copiii au nevoie să reia:

  • parcursul școlar: ce nu știau la începutul anului școlar, ce au învățat pe parcurs, ce știu acum;
  • imagini cu ei – cum arătau la începerea anului/ ciclului școlar, care se încheie acum și cum arată acum;
  • ce schimbări s-au petrecut în grupul clasei – cine a venit/ cine a plecat/ părăsit clasa;
  • momentele trăite împreună cu ceilalți colegi – aniversări, provocări, concursuri etc.

Cu mult tact și afecțiune, e bine ca ei să fie puși în situația de a mulțumi în mod direct celorlalți – atât la nivel de grup/ clasă, cât și individual/ personal pentru  diferite aspecte pe care le identifică pe cont propriu ca răspuns de exemplu la întrebări ca: Dacă ar fi să le mulțumești colegilor tăi pentru ceva anume ce ai trăit în acest an școlar, pentru ce le-ai mulțumi? Dacă ar fi să le mulțumești separat unor colegi de-ai tăi, cui ai mulțumi? Pentru ce i-ai mulțumi, Andreei? Dar lui Radu? Te invit să le mulțumești chiar acum!

Cu puterea cunoașterii, anticipării și grijii, educatoarele/ învățătoarele pot deschide episodul vacanței de vară și ca perioadă în care copiii nu se vor vedea timp de 3 luni sau mai mult (după caz) cu toții, ceea cea ar putea ca la un moment dat în vacanță să le aprindă dorul de colegi, o stare de tristețe și implicit, nevoia de a intra în contact. A se opri împreună cu ei pe a găsi idei și soluții de a intra în contact unii cu ceilalți pe timpul vacanței este un mod de a îi ajuta să gestioneze și mai bine separarea.

vacanta

La final, a crea o fereastră suficient de largă în timp și spațiu în mod special pentru a își lua rămas bun unul de la celălalt, în ritmul și stilul lui se creionează ca un alt mod de a îi ajuta pe copii să treacă prin separare.

Rămas bun! La revedere! Pe curând! Pa! Ținem legătura!

 Dr. psih. Camelia Chețu