Puericultura este, să recunoaștem, la mare căutare în zilele noastre pentru viitorii părinți! Dacă am pune într-o palmă informațiile privind creșterea bebelușului, iar în cealaltă produsele de puericultură (sisteme de purtat bebelușul, cărucioare, sterilizatoare, pompe de muls, căzi pentru baie, produse cosmetice etc.), ar fi trase brusc în jos asemeni unei forțe magnetice. Deopotrivă, cunoștințele și practicile referitoare la îngrijirea nou-născutului, precum și gama produselor de puericultură au expandat fulgerător.

Dintotdeauna, adică timp de mii de ani, creșterea unui bebeluș a fost treaba comunității și mai cu seamă a femeilor. Mame, bunici, moașe, nașe, vecine, surori, prietene – cu toate se implicau în acest proces, ajutând-o pe proaspăta mămica. Cu mâncare, curățenie, îngrijire, încurajare etc., fiecare dintre ele știa exact ce avea de făcut. Ca într-un mușuroi de furnici. Asta până de curând! Până de curând când datorită noilor variabile psihosociale întreg traseul s-a reconfigurat și proaspeții părinți se văd adesea ajunși în situația de a avea grijă singuri de bebelușul lor. Singuri, în condițiile în care unul dintre cei 2 proaspeți părinți, cel mai adesea tatăl lipsește 8-10 ore/ zi de acasă, fiind la serviciu.
Este mai greu ca oricând din acest punct de vedere să crești un bebeluș.

Una din secvențele la care ajungem în cursul de puericultură, mai exact imediat după ce se exersează manevrarea bebelușului este:
– Aveți prieteni care au bebeluși?
– Daaa!
– Făceți-le câte o vizită! Nu îi mai evitați! (le spunem cu subînțeles în ideea de a se apropia cât mai concret de ceea ce înseamnă un bebeluș, cum arată și cum se așeză el în brațele celor care îl țin).
– Dar nu noi îi evităm. Noi vrem. De când au copil mic s-au retras cu totul: nu mai ies în oraș, nu ne mai vizităm. (…)

Este firesc, nu-i așa ca în acest context, viitorii părinți ducând în solitudinea cuplului lor responsabilitatea creșterii copilului, indiferent de cât de încrezători se simt în asumarea rolului parental: să își upgradeze informațiile dincolo de ceea ce știu din propriile experiențe cu informații recente, de ultimă oră și cu argumente solide, să își clarifice informațiile contradictorii întâlnite în cărțile citite, să întâlnească alți viitori părinți cu aceleași preocupări și temeri ca ale lor, să se inițieze în practica îngrijirii bebelușului, care da! e departe de provocările realității de zi cu zi cu oboseala și trăirile emoționale intense, dar care este foarte similar din punct de vedere practic, obiectiv. Și nu în ultimul rând să beneficieze de mai mult timp împreună ca familie în primele zile prin prevederile Legii concediului parental – Legea 210/ 1999, în al cărei art. 4(1) este menționat: În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obținut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal, acordat în condițiile art. 2, se majorează cu 10 zile lucrătoare.

Fiecare își ia din cursul de puericultură ce are nevoie!
puericultura4

puericultura12-1

Odată ce bebelușul se naște mai toată lumea se crede îndreptățită să vină cu sfaturi pentru proaspeții părinți, care de foarte multe ori se simt luați la asalt. Prea puțini din ceilalți însă, au în vedere nevoile acestora. Nevoia de susținere și confirmare. Vulnerabilitatea și îndoiala în doze minime-moderate sunt specifice proaspeților părinți în primele lor zile acasă: chiar dacă fac bine, nu știu că fac bine și au atâta nevoie să știe că fac bine. Până să ajungă să înțeleagă că bebelușul este cel care le arată acest lucru, sunt cei din jur – bunicii, vecinii, oamenii de pe stradă:

– Uită-te cât de liniștit stă copilul în brațele tale, mami/ tati!

Privește-l cât de bine suge la sân!

– Vezi cât de fericit este când îi vorbești?

Te descurci minunat!

Despre: Admin

Motherhood Center Team office@motherhood.ro