Nevoia bebelușului de a fi văzut de părinții săi este o nevoie fundamentală pentru dezvoltarea sa. Este o nevoie pe care nu o poate încă verbaliza, dar pe care o exprimă cu ajutorul întregului său corp.  Este suficient să privim secvențe din experimentul lui Edward Tronick (Still face experiment) pentru a remarca ce nevoie are bebelușul să fie urmărit cu privirea de mama sa. Încotro arată el cu degetul, acolo trebuie mama lui să se uite. Este o privire activă și în acord perfect cu starea emoțională a bebelușului ei.

Dacă în primele luni de viață, bebelușul le transmite cu întreg corpul părinților săi: Privește-mă!, mai apoi – începând cu 6 luni, le transmite folosind deopotrivă corpul și țipetele scurte sau lungi.

Îndată ce copilul face achiziția limbajului, le cere clar și explicit celorlalți să îl privească, folosind o mulțime de formule verbale. Le spune exact de ce are nevoie în momentul în care are nevoie.

Dacă mergi la un loc de joacă pentru copii ori petreci în voie și conștient câteva momente împreună cu copilul tău acasă sau în parc, îl vei auzi cum, când și de câte ori îți spune: Privește-mă! Dacă ai ține o evidență de câte ori copilul tău îți cere în 20 minute de joacă să îl privești, vei înțelege cât de intensă este această nevoie a lui:

Vrei să vezi?

Uită-te!

Uită-te (doar) la mine!

Ai văzut?

Ești atent(ă) la mine?

Vrei să vezi cum mă cațăr/ cobor/ urc?

Hai să îți arăt!

 

Cum ajunge copilul să evite contactul vizual cu părinții săi, cu ceilalți?! Este una dintre problematicile actuale. Cu ochii în telefoane, în pământ sau înlăuntrul lor, evitarea privirii este răspunsul pe care l-au primit/ îl primesc încă din primii ani de viață de la oamenii importanți din viața lor.

Nevoia de fi văzut, simțit, în siguranță și conectat la ceilalți sunt 4 nevoi comune nouă oamenilor mici și mari, identificate de celebrul psihiatru Daniel Siegel.  Când copilul, indiferent de vârsta pe care o are acum, îți transmite cu corpul, cu sunete nedefinite sau explicit Privește-mă!, privește-l cu viață, dinamic și continuu!

 

 

Text: Drd. Psih. Camelia Chețu este coordonatorul centrului Motherhood Center, psihoterapeut autonom specializat în Psihoterapia Copilului, Cuplului și Familiei (Psihoterapie Experiențial-Unificatoare) și Theraplay U.S. Abordarea sa practică a traumelor și temelor psihologice în lucrul atât cu adulții (ex. relații de cuplu, infidelitate, dezvoltare personală, hiperactivitate, anxietate, atacuri de panică, depresie și alte tulburări psihice), cât și cu copiii (pierderi, hiperactivitate, agresivitate, frici, exprimare emoțională) are în centrul ei teoria și practica atașamentului. În 2017 finalizează lucrarea de doctorat pe tema atașamentului la gravidele cu istoric de avort spontan –Psihodiagnoza și optimizarea atașamentului prenatal la gravidele cu istoric de avort spontan.
A susținut prezentări în cadrul unor conferințe internaționale de psihologie din România (2015, 2017), Italia (2017), Germania (2016) și a publicat articole în jurnale de specialitate.
Contact: chetu.camelia@gmail.com, telefon: 0721 608 096