Ți se întâmplă și ție ca o dată ce te trezești să realizezi că ești bombardat(ă) din toate părțile, din exteriorul și interiorul tău, de o grămadă de gânduri, de chestii de făcut? Ți se întâmplă ca în timp ce te apuci de o treabă, indiferent care ar fi ea, să îți treacă scurt și fulgerător prin minte un gând-întrebare de genul: Ia să mă mai uit un pic în telefon. Oare cine ce o mai fi postat pe Facebook?, A, da! Trebuie să o sun pe mama!,  Ce emailuri am mai primit? O dată ce deschizi emailul și vezi mesajele de la oameni pe care îi știi, e mult mai greu să te oprești din a le deschide și a le citi.
Ei bine, undeva în interiorul nostru, la nivelul centrului de comandă, în creierul nostru se muncește din greu. Creierul analizează permanent trilioane de informații senzoriale, din care selectează extrem de puține (le numeri pe degetele unei mâini) pentru a le aduce și menține în atenția noastră, inhibându-le pe toate celelalte.
Așadar, pentru a ne concentra atenția asupra unei sarcini, în creierul nostru se  activează un sistem de frânare. La fel ca la mașini. Numai că spre deosebire de mașini, unde e configurat din cele mai performante piese și mecanisme, la noi – oamenii mici și mari, sistemul de frânare e parte din cea mai și cea mai fragilă parte a creierului.
Asta face ca:
 atenția să se dezvolte în strânsă legătură cu creierul, încă din primul an de viață;
– dificultățile de concentrare a atenției să ne fie într-un fel sau altul, comune tuturor;
– dificultățile de concentrare a atenției să se înscrie într-un registru de tipul “de la slabe/rare la foarte accentuate/frecvente”;
– în lipsa acordării de atenție a informațiilor senzoriale care îl asaltează agresiv și constant pe copil și a frânării unora dintre ele (mai întâi din exterior (de la părinte la copil) și mai apoi din interior (de la copil la sine însuși)), actualmente tulburările de atenție să fie cele mai prezente problematici psihologice ale copiilor care se agravează cel mai rapid.
atentie
În România:
– ne eschivăm să admitem existența dificultăților și tulburărilor de atenție chiar și când ne înțeapă și ustură ochii desfășurându-se în cotidianul nostru (La noi e “Argint viu”. Ori “turbat”, “cu capul în nori” sau “aerian”. Dăm încă vina pe obrăznicie, răsfăț, lipsă de educație.)
– în familie/ grădinițe/ școli nu există habar de indicatori concreți de urmărire a dezvoltării atenției la copii începând din primii ani de viață în vederea derulării de strategii de prevenție, suport sau intervenție.
La nivel internațional lucrurile stau cu totul și cu totul altfel:
– tulburările de atenție sunt îndelung studiate, certificate și indexate în DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders);
– în curricula educațională din grădinițe și școli sunt introduse programe de training al atenției;
– tehnologia se ia de mână cu psihologia și educația configurând jocuri care țintesc susținerea atenției copiilor.
În cazul în care, ca părinte te întrebi: Ce pot face pentru a îmi ajuta copilul să se concentreze mai bine? Cum îl pot echipa să nu se lase distras cu ușurință de stimulii tentanți din jurul lui? Care sunt indicatorii cu care pot urmări în timp în real cum se dezvoltă atenția copilului meu? Care sunt cele mai eficiente modalități de concentrare a atenției adaptate vieții contemporane din ce în ce mai tehnologizate?, participă sâmbătă 13 Mai 2018 la evenimentul: Atenția copiilor: De la scurtcircuitare la concentrare by dr psih. Camelia Chețu și Motherhood Center.
Detalii eveniment: AICI!