Deși intuitiv, conceptul de atașament produce în cei mai mulți o reprezentare destul de apropiată  de ceea ce ar putea însemna, pentru că nu-i așa?, oriunde te-ai duce (și nu doar acum, ci și în trecut)  – la piață, la o cafea, la mall etc, îi auzi pe ceilalți, în timp ce trec pe lângă tine spunând, “Nici nu știu când m-am atașat de el/ ea”. În limbaj popular, atașamentul se referă cel mai repede la obișnuință și dificultatea de a te separa sau debarasa de persoana ori obiectul cu care te-ai obișnuit. Căci da, pentru mulți, când vorbesc despre atașament, e vorba nu doar de persoane și animale de companie, ci și de mașini, bijuterii, haine, roluri, funcții. Acesta nu e atașament!

În realitate, atașamentul interuman care se dezvoltă mai întâi între părinte, bunic(ă), alte rude (ca figuri de atașament) și copil, iar mai apoi între copii/ tineri/ adulți în cadrul relațiilor de prietenie, în interiorul cuplului, are câteva caracteristici bine definite:

  • atașamentul se fundamentează încă din primele etape ale dezvoltării umane pe satisfacerea promptă și adecvată a nevoilor de bază ale copilului;
  • caracterul prompt (responsivitate) și cel adecvat (senzitivitate) sunt determinate de o multitudine de factori: atașamentul originar al părintelui, starea lui de sănătate fizică și psihică, existența experiențelor traumatice în istoricul, prezentul ori viitorul apropiat al părintelui, empatia și rețeaua de suport social (cât de extinsă și sigură emoțional, fizic și material este rețeaua) – (ultimii 2 factori sunt  listați ca factori fără drept de apel ca putere asupra formării atașamentului);
  • relația de atașament interuman reclamă reciprocitatea în interiorul ei;
  • este de mai multe feluri: atașament sigur (sănătos), anxios-preocupat (cel foarte grijuliu și constrângător), anxios-evitant (cel în care părintele e prezent fizic, dar emoțional nu e confortabil), dezorganizat (cel cu abuzuri timpurii, fizice, sexuale și emoționale repetate/ îndelungate);
  • (Și cel mai important!), atașamentul are un caracter dinamic.

   Neînțeles în finețea și fermitatea detaliilor sale, atașamentul sigur, cel pe care râvnesc, mai mult sau mai puțin conștient, să îl ofere cei mai mulți părinți din zilele noastre copiilor,  este asociat cu o grămadă de aberații populare.

Atașament

Iată mai jos cele mai întâlnite aberații despre atașament vehiculate la colțul străzii.

  1. Dacă dau tot ce-i mai bine din mine în sarcină și primii 3 ani din viața copilului meu, va fi invincibil, în toată viața lui, sub forța atașamentului sigur! (Greșit! Atașamentul timpuriu este vital, dar nu zdrobitor! E de ajuns un viol într-o noapte, un furt în miez de zi, copilul să nu ți se mai întoarcă acasă, călcat fiind de o mașină pe trecerea de pietoni, ca lucrurile să se schimbe radical. Atașamentul e un proces continuu, un serial, nu un episod.)
  2. Dacă e atașat sigur, va fi protejat de suferință! (Greșit! Gândește-te măcar o clipă (pe lângă argumentul de mai sus) la faptul că nu toți din jurul lui au acelașii sistem de atașament de referință.
  3. Dacă e atașat sigur înseamnă că nu îi va fi frică de nimic, că nu va avea momente în care se va simți temător, îngrijorat, îngrozit! (Din nou, greșit! Atașamentul sigur nu e un standard utopic, idealist, neracordat la realitatea contemporană. Dimpotrivă, înseamnă să încorporeze și să funcționeze în baza un scanner operațional care diferențiază între situații periculoase (de ex. a alerga pe marginea acoperișului blocului cu 10 etaje) și situații sigure, între oameni cu intenții rele, malefice (da! agresori, psihopați, antisociali și nu numai) și oameni blânzi și calzi. Așadar, atașamentul sigur nu înseamnă naivitate, încredere absolută în toți oamenii, ci înseamnă gândire critică, analiză, contact cu senzațiile și emoțiile proprii. Înseamnă să recunoști în tine, ca și în celălalt limitele. Iar pentru a îl ajuta pe copilul tău să învețe asta, trebuie să fii un părinte – tată/mamă – suficient de bun(ă). Să fii perfect(ă), în permanentă disponibilitate fizică și emoțională pentru el, este extrem de riscant. Și pentru el și pentru tine. Noroc că liniile noastre de cod cu care suntem programați genetic nu permit perfecțiunea!

Noroc că în curând, ne mai putem edifica despre atașament și aberațiile sale.

În 17-18 februarie 2018 vine la București unul dintre cei mai valoroși specialiști în psihologia copilului, dr. prof. Ana Muntean. În cadrul Conferinței Atașamentului Părinte-copil: Baza relațiilor sănătoase, psiholog Ana Munteanu ne va ajuta să ne clarificăm, să găsim răspunsuri la întrebări legate de activarea și dezvoltarea atașamentului:

  1. Ce înseamnă un atașament sănătos și de ce copiii au nevoie de un atașament securizant?
  2. Care este legătura dintre atașament și traumă? Este atașamentul suficient pentru a asigura reziliența la traumă – scutul de protecție și vindecarea?
  3. Care este legătura dintre atașamentul copiilor și atașamentul părinților? Cum este pus în act mecanismul transmisiei transgeneraționale?
  4. Care este legătura dintre tipul de atașament din copilărie și tipul de atașament din relația de cuplu?

Vor fi 2 zile pline în informații, experiențe și găsirea de noi semnificații pentru experiențele pe care le trăim zi de zi în relațiile cu copiii noștri, dar și cu partenerul de cuplu.  Vor fi 2 zile în care  psih. Ana Muntean ne va ghida prin hățișul atașamentului.

  Detaliile necesare participării (locație, program, preț etc.) la acest eveniment le găsiți toate-toate direct pe site Leagănul Vieții.

Prețul unui bilet pentru întreaga conferință (2 zile) este 550 lei!

Vestea grozavă este că……Laura Borzea (organizatoarea evenimentului) a pus deoparte pentru noi, cei de la Motherhood Center, 10 bilete cu 70% reducere. Avem așadar, la dispoziție 10 bilete la un preț de 165 lei/ ambele zile ale conferinței. Tot ce aveți de făcut este să ne transmiteți până pe 22 Ianuarie 2018, pe email office@motherhood.ro mesajul
Vreau să particip la Conferința Atașamentul părinte – copil, baza relațiilor sănătoase!

Text: drd. psih. Camelia Chețu