Sărbătorile de iarnă ne duc pe mulți dintre noi în mijlocul familiei și prietenilor. Din plăcere, obișnuință sau obligație. Cu nerăbdare ori dimpotrivă, cu un simț acru al incomodității. Bunici, mătuși, unchi,verișori. Ne îndestulăm cu bucate gustoase. Povestim și unii și alții . pentru a umple timpul în care nu am știut unii de alții, în încercarea de a ne recupera și găsi reciproc. Pățanii amuzante. Reușite îndrăznețe. Pierderi dureroase. Chestii banale. Și așa dintr-una într-alta ne trezim adesea împotmoliți în mijlocul unor complicații vechi și personale cu ceilalți. Se activează etichete pentru bebeluși. Se nasc cu rapiditate tensiuni interioare și exterioare, iar starea generală se avariază alarmant.

    A fi în mijlocul celorlalți = a fi în mijlocul unor oameni asemănători și diferiți de tine. Ca părinte de bebeluș, treaba asta nu e prea ușor de gestionat. Mai ales când ceilalți sunt mai mult diferiți decât asemănători. Mai ales când ceilalți sunt membrii familiei, iar în interiorul familiei nu există sau/și nu funcționează exercițiul exprimării autentice și a punerii limitelor.

     “- Ia uite, ce rușinos este copilul tău! Nici nu se dă jos din brațele tale. Păi da, e numai vina ta! Treci așa de rar cu el pe la noi, că nici nu ne cunoaște. Nici nu știe că suntem bunicii lui. Uită-te la el cât de timid este și cum se agață de tine. Parcă ar fi o caracatiță. Doar tu l-ai învățat așa! Una-două cum plânge, cum hopa! cu el în brațe <Ce e, scumpa mea? Te-ai speriat când s-a apropiat de tine?!> Pe bune?! Are doar 7 luni. N-ai vrea cumva să îți și răspundă: <Da, mami. Asta m-a speriat?!> Numai prostii aveți în cap! Nu știu ce o să se aleagă de copilul acesta!

    Poate este un scenariu ușor exagerat sau dimpotrivă, aș mai putea adăuga și accentua intensitatea dinamicii inițiate, însă știm cu toții cât de din realitate este el desprins.

Dacă ai copil cu vârsta între 6 luni – 3 ani (chiar și peste), iată câteva aspecte care te vor ajuta să ai parte de momente armonioase în familia extinsă.

    Începând cu 6 luni, mulți bebeluși pun în act reacții încărcate de anxietate de separare. Deși ea este notată în foarte multe lucrări, începând cu vârsta 8-9 luni, se manifestă adesea și mai devreme. În această precocitate sunt implicați mai mulți factori: riscul în sarcină, trauma nașterii, existența unor intervenții medicale neonatale, ritmul accelerat al dezvoltării motrice, evenimentele și contextul social în care trăiește copilul și siguranța/ nesiguranța emoțională în care se dezvoltă.

   Așadar, bebelușul descifrat și tradus cu etichete ca bebeluș rușinos, nesociabil, timid, agățat de fusta mamei, plângăcios este doar un copil care se simte în siguranță doar în brațele părinților lui. De acolo, scrutează cu privirea orizonturile. De acolo scanează spațiul înconjurător și oamenii din jur. Pe măsură ce simțul lui interior îi confirmă că este în siguranță, că cei din jur sunt de încredere, se relaxează și inițiază sau permite contactul cu ei.

    Pe de altă parte, e bine să aveți minte că și bunicii proiectează propria lor încântare și nerăbdare de a își vedea nepoții asupra copiilor. Își imaginează că și ei, la rândul lor, indiferent că au numai câteva luni, se simt la fel de bucuroși, la fel de nerăbdători să îi întâlnească.

    Pentru a preveni activarea scenariului dat în exemplul de mai sus, îndată ce intrați pe ușă cu copilul în brațe (sau în unele cazuri, chiar înainte de a intra în casă, de la telefon) ați putea să le spuneți celorlalți să aștepte câteva momente până când acesta se va acomoda cu locul în care se află și cu ei ca persoane, după care va veni cu siguranță la ei.

etichete pentru bebeluși

– Mamă/ tată, acum bebe (nume) este într-o etapă în care are nevoie să stea mai mult în brațele noastre. Ori de câte ori nu este în mediul (casa) lui, are nevoie ca din brațele noastre să se uite împrejur, să își dea seama de cum este locul respectiv. Ori de câte ori în afară de noi, părinții lui, intră în peisaj alte persoane – voi, prieteni, nu contează cine, are nevoie ca din brațele noastre să vă privească, pentru ca mai apoi să vină să se joace cu voi. Doar lasă-l câteva momente, fără să îi acorzi o atenție deosebită și să vezi ce o să vă mai distrați apoi împreună! Asta îl face să se simtă și mai în siguranță și mai apropiat de tine/ voi.

    În cazul în care scenariul s-a produs, nu-i încă totul pierdut, deși simțiți cum sângele vă năvălește în cap și furia pune stăpânire pe voi. În psihologie este cunoscut faptul că înainte de a gestiona comportamentul, este nevoie să oprim în stația: Emoții, făcând referire la trăirile emoționale.

– Cât de supărată ești, mama, că bebe (numele copilului) a început să plângă când te-ai apropiat de el. Cum să nu te necăjești că ne vedem aşa de rar?!  L-ai așteptat cu atâta nerăbdare și ai fi vrut atât de mult să îl ții în brațe și să simtă iubirea ta! Ai putea să îl lași un pic să se liniștească și să mai facem o încercare mai târziu?! 

etichete pentru bebeluși

    Sărbătorile sunt fericite în familie numai dacă fiecare membru al familiei este fericit să fie în familie!