Mame bune și ne-bune: Partea I

     Niciodată până acum la scară așa de largă ca în prezent, părinții nu au fost atât de preocupați de dezvoltarea pe termen lung a copiilor, încă din primele lor zile de viață. Pun sub semnul îndoielii din ce în ce mai mult de practicile și convingerile după care erau crescuți copiii altădată, ca “nu îi ține prea mult în brațe că se învață”, “trebuie pupați doar în somn că altfel se răsfață” etc. Sunt dispuși să încerce căi noi, nebătătorite în familiile lor, să (își) pună întrebări, să caute răspunsuri și explicații, să depună eforturi în a își înțelege și accepta emoțiile, gândurile, dificultățile, resursele și nevoile, să o ia iar și iar de la capăt, chiar dacă s-au împotmolit.

Am rugat mai multe mame să ne răspundă la 3 întrebări:

1) În ce situații te percepi ca fiind “mamă bună” pentru copilul tău? 

2) În ce situații te percepi ca fiind “mamă ne-bună” pentru copilul tău?

3) În ce situații cei din jurul tău te apreciază ca fiind, rând pe rând, “mamă bună” și “mamă ne-bună”?

Răspunsurile* primite, dincolo de a fi unele diferite, sunt unele extrem de vii, realiste și detaliate, încât în momentul în care le-am citit, aveam senzația că le puteam vedea cu foarte multă claritate asemeni unei camere de filmat. Le puteam urmări în timp real pe ele, copiii și cei din jurul lor. În afara faptului că am structurat răspunsurile pe categorii, ele nu au mai suferit niciun fel de modificare. Sunt curate, pure și în format original.

Așadar, în ce situații se percep mamele ca mame bune?

mo_1

I) Înțelegerea manifestărilor copilului: 

  • când am răbdarea să-mi observ și să-mi înțeleg copilul, să-l accept necondiționat. Să îi accept și plânsul, așa cum îi accept râsul (A)

II) Îngrijirea copilului: 

  • atunci când îl alăptam, plus faptul că l-am mai alăptat încă un an după ce m-am întors la serviciu (C.B.)
  • atunci când îl purtam în brațe și la pieptul meu era vesel sau se liniștea, adormea, gângurea – era un sentiment extraordinar de care m-am bucurat din tot sufletul (C.B.)
  • când sunt alături de puiuță în momente neplăcute ( gen vaccin,mici accidentări, treziri din somn în plâns (D.G.)
  • să îi fac un program stabil, să ii ofer o alimentație sănătoasă și diversificată (și când reușesc să o și accepte), când îi alăptez (G.Z. – mamă gemeni)
  • atunci când îi hrănescîi culc, îl îngrijesc (E.D.)

III) Comportamentul copilului:

  • când îl văd că socializează cu ușurință, când se înțelege cu frații lui, când are o relație frumoasă cu tatăl lui, când acceptă să stea peste noapte și la bunici, când e deschis la idei și experiențe noi, când are curaj, când este colaborant, când este încrezător în forțele proprii,  când îl văd că râde și e împlinit, când e sănătos sau trece ușor peste viroze,  (G.Z.)
  • când râde și este vesel, când se cuibărește în brațele mele  (C.B.)

IV) Relația cu copilul: 

  • sunt mamă bună atunci când ma joc cu ea și îi dedic timp să ne bucurăm împreună, când îi povestescdintr-o carte, când am timp să o mângâi înainte de somn (A)

  • atunci când ma joc cu el,  când ne drăgălim (C.B.)

  • când mă cheamă să mă joc cu el ceva ce pe el îl pasionează: de la fotbal la prinselea, făcut turnuri, orice (C.B.)

  • atunci când răspund cu răbdare la reacțiile nervoase ale lui, adică nu ma înfurii și eu 🙂 (E.V.)

  • când reușesc să aduc un zâmbet pe buze sau chiar un hohot ‎de râs (D.G.)

  • când intuiesc o dorință de-a ei, când aduc diversitate și noutate în viața ei ( D. G)

  •  când reușesc să fac cât mai multe activități cu bebe (R.P.)

  • când încerc să rezolv cât mai repede orice nevoie pe care o are micul meu prinț. Asta depinde de și cât de repede înțeleg plânsul lui, dar sunt mândră că încep să îi recunosc niște tipare. (A.O)

  • când îi acord timp și conectare, când facem activități diverse, când ne jucăm jocuri fizice, când pot să-iascult plânsul de descărcare, când le las spațiu să se manifeste și îi văd și țin cont de fiecare în parte, când avem activități cu toată familia, când mâncăm toți împreună (G.Z.)

  • când mă joc cu el (E.D.)

Relația cu sine însăși:

  • atunci când vreau și depun efort să mă dezvolt emoțional pe mine însămi, pentru a-i fi sprijin la nevoie pe  viitor (A.)

  • când încerc să-mi vindec rănile trecutului, pentru a fi mai prezentă în rolul de mamă. (A.)

  • când citesc pentru a înțelege (A.)

  • atunci când fac sacrificii vis-a-vis de alimentația mea, prioritățile mele, pentru el (R.P.)

  • atunci când reușesc sa fiu organizată (G.Z.)

  • când îl pot duce la o grădiniță bună, când sunt un model bun pentru copii (G.Z. )

  • faptul că fac orice pot ca să îi asigur o dezvoltare echilibrata, fizic și psihic, cred ca se încadrează în aceasta cerință.  (A.O.)    

        Mai este acum vreun secret de ce atât de greu ca o mamă să fie mamă bună? Numai dacă aruncăm o privire peste răspunsurile de mai sus, putem identifica rapid cuvintele-cheie, definitorii pentru acest rol (cele colorate), care sunt în primul rând, cuvinte de acțiune: a hrăni, a alăpta, a culca, a citi, a povesti, a asigura, a organiza, a vindeca, a depune eforturi, a reuși, a rezolva, a mângâia, a purta, a se conecta, a socializa, a îl duce la activități, sport …. și mai sunt câteva. În condițiile, în care cele mai multe dintre ele, ajung să îți (re)activeze celelalte roluri din viața lor – rolul de femeie, soție, colegă, prietenă, fiică, angajată, combustia este din ce în ce mai incendiară și senzația de a fi prinse într-o capcană, fără ieșire, este aproape viscerală.
Există și altceva care vă face pe voi, ce tocmai ați citit acest material, să vă percepeți ca mame bune?

* Răspunsurile au fost oferite de către mame ale căror copii au vârste cuprinse între 6 luni și 4 ani 8 luni.

 

Despre: Admin

Motherhood Center Team office@motherhood.ro